AVENTURI
Draga jurnalule termin in sfarsit clasa a-iv-a si intru in vacanta . In prima luna am fost
impreuna cu familia mea , plecata la tara , in comuna Sahateni . Acolo , eu si cu verisoara mea , ne-am jucat cu ce
ne-a oferit mama natura si cu un motan pe nume Vandam . A fost o mare
distractie pe noi , mai ales ca aveam o multime de prieteni . Cam pe la
sfarsitul lunii ne intoarcem acasa .
Vine si cea dea doua luna . Impreuna cu
verisoara , matusa si unchiul meu , plecam la munte , la Gura Teghii , mai
exact la Varlaam , la Pensiunea Montana . Pana sa ajungem acolo dam de casute mici si
dragute , ca-n povesti . Dupa care vedem muntii ascunsi de plapuma de nori , ca
o zapada . In sfarsit ajungem , si cand intram ce sa vedem : un teren de
tenis de camp si tenis de masa ,un leagan mare din barne de lemn si gradina cu
un frums iaz in mijloc , care avea : foarte multi mormoloci , un peste , si o
broasca testoasa pe nume Greta .
Ne-am facut comozi in camera si ne-am dus sa
mancam . Mancarea era de nota zece . Pentru ca eram deocamdata singuri in
pensiune , am inceput sa ne jucam . In fiecare seara ne uitam la stele si la
luna cu un telescop pe care l-am adus . Cand ieseam din vila,uneori, se
intampla sa ne intalnim cu broscute si sa ne jucam cu ele .
A doua zi , am plecat sa cumparam ceva de
la un magazin . Nu era asa de usor sa ajungi pana acolo (trebuia sa faci cativa
kilometri) . Cumparam ce ne trebuie si ne intoarcem . Ne hotaram sa facem un
gratar . O doamna de la pensiune ne aude si ne spune ca are o gradina aproape
de rau , unde am putea face gratar . Am acceptat , ne-a dat cheile si am
plecat spre acel loc . Acolo erau
doua mese si patru banci si am mai vazut dupa un tufis , ascunsa o usa . Am
intrat si am vazut un rau si nisip . Semana cu o plaja , numai ca era periculos
sa intri in rau pentru ca era involburat si te putea lua cu totul . Am facut
gratarul si am mancat . A venit si o catelusa , care a dorit sa serveasca si ea
masa cu noi . Pe inserat a trebuit sa plecat ,era tarziu si trebuia sa ne culcam
.
A treia zi am vazut un pod lung care se
balansa , exact ca-n filme . Am trecut pe el cu frica si am vazut raul . Am
stat si noi o vreme acolo ca sa ne jucam .
A patra zi ne-am dus intr-o mica
poiana . Mergem ce mergem pana ce dam de o cascada . De acolo trebuia sa traversam un mic raulet , cum
? Am pus niste pietre mari in apa si am traversat . Pe urma am dat de un drum
in panta . Cu ajutorul unui bat ne-am tinut echilibrul si am mers . Am vrut sa
continuam drumul dar nu am putut , deoarece era mult noroi dar si mai rau era o
tufa mare de iedera , unde , fara sa vrea , unchiul meu a intrat putin cu
piciorul in ea , dar nu a patit nimic . Ramanem la rau , unde eu si verisoara mea , am
luat doua bete si am facut concurs de barcute , iar comentatorul a fost chiar
matusa mea . Scorul a fost egal , de 4-4 . Dupa atata joaca , ne-a apucat
foamea .
A cincea zi , o alta doamna de la pensiune , impreuna cu catelul ei , ne-a
intrebat daca am dori sa ne plimbam
impreuna cu ea . Am acceptat , ne-am
imbracat adecvat si
ne-am plimbat .
Mai exact , am urcat pe un munte . Nu era asa de usor . Era foarte greu , dar
nu am renuntat . Din cand in cand , mai culegeam cate o capsuna si cate o
fraguta . Verisoara mea culegea flori , iar eu , menta . Am poposit pe un
trunchiul unui copac rasturnat si doamna
ne spunea ca ce facem noi acum , facea si ea in copilarie , alaturi de
prietenii ei . Uneori a vazut ba un iepure , ba un urs , ba un ras . Ne
povestea de parca se afla in acele timpuri . Pauza trecuse si trebuia sa
coboram . Coborand , am dat de un spital . Doamna ne-a spus ca a fost casa a
unui om bogat care avea trei fiice . Din pacate ne-a spus ca nu se stie ce s-a
intamplat cu membrii familiei . In sfarsit ajungem la pensiune ca sa mancam .
A
sasea zi am vazut oameni ce duceau animalele de la pascut . Si aceste animale
erau mai exact : vacute si caluti .
Urmatoarea zi trebuia sa plecam . Dar
mai intai am zis sa mergem la Vulcanii Noroiosi si asta am si facut . Am mers
la Paclele Mici dar si la Paclele Mari . Am vazut fenomenul spectaculos si pe urma am
decis sa mergem la Muzeul de Chihlimbar . Acolo am vazut mult chihlimbar
si , surprinzator , am descoperit ca
bunicul meu a proiectat cladirea . Eu mi-am luat de acolo ca souvenir un tablou
facut din chihlimbar . Flamanzi
am mers la un restaurant . Si acolo era mancarea de nota zece , dar ce mi-a
placut mai mult era ca : farfuria , castronul si tacamurile , erau cu modele
traditionale romanesti , era muzica populara romaneasca si mi-a placut – nu
mi-a placut ca erau blanuri de urs si de mistret expuse pe pereti . Nu mi-
placut acest lucru deoarece imi era mila de bietele animale si de verisoaramea
care plangea deoarece ea este foarte grijulie cand e vorba de animale .Doreste
sa devina medic veterinar.
Mancam , apoi iesim din restaurant , unde vedem
o bisericuta . Curiosi ,
intram .
De fapt bisericuta era facuta intr-o pestera.Am
intrat , ne-am rugat , am aprins o lumanare ,ne-am inchinat si am iesit.Ne-am
urcat in masina si am plecat spre Buzau.Cand am intrat in Buzau ne-a prins o
furtuna puternica .Am fost nevoiti sa oprim masina si sa asteptam sa se
opreasca furtuna. Am ajuns cu bine acasa , unde ne asteptau parintii si
bunicii mei .
In luna
august am plecat la mare impreuna cu parintii mei.Am stat in Eforie Sud ,o mica
statiune linistita ( asa spune mama) .Ne-am cazat foarte aproape de plaja ,
circa 5 minute , intr-o vila foarte frumoasa si cocheta.Zilele ni le-am
petrecut,bineinteles pe plaja , cu pauza la orele pranzului .Tatal meu a
cumparat o saltea gonflabila mare si a stat mai tot timpul cu mine in apa unde
eu am inotat si am facut scufundari .Ne
distram de minune , mama reusind cu greu sa ne mai aduca sa stam pe sezlong .Seara
ne urcam in masina si ne plimbam si prin alte statiuni :Eforie
Nord,Mamaia,Constanta .Apropo de orasul Constanta : parintii mei au fost
neplacut surprinsi de pustietatea zonei centrale a orasului si a zonei vechi
unde cladiri vechi erau lasate in paragina , iar vestita faleza , unde era amenajat un targ de carte , era
pustie.
Intr-una din
zile , adica in ziua aniversarii mele , parintii mei hotarasc sa mergem intr-un
loc putin inedit :plaja din Tuzla .Ne-am urcat in masina , am luat cateva
sticle de suc si prajituri si am plecat spre Tuzla .Mai fusesem cu doi ani in
urma ,dar nu mai stiam exact cum era.Cand am ajuns ,mi-am adus aminte: un vis
frumos –liniste ,plaja , doar eu ¸mama si tata impreuna cu marea. In departare
am zarit o casuta de pescari .Ne-am dus intr-acolo : era un bunic cu nepotul si
nepoata׃Ionut si Maria ,care sa jucau liberi
in apa marii.Parintii mei le-au spus ca este ziua mea si ne-ar face mare
placere sa sarbatorim aceasta zi impreuna.Au fost foarte incantati de aceasta
propunere . Mama a pregatit un picnic pe cinste .In timp ce mancam¸ bunicul
ne-a povestit ca este un batran pescar si in fiecare vara ,de 50 de ani,vine si
locuieste in acea micuta casuta de pescar de pe plaja , iar cam de vreo 5 ani
vine impreuna cu nepotii sai .Conditiile in care locuiau aici pe plaja erau destul
de saracacioase , dar pe feţele copiilor si a bunicului se vedea o mare liniste
si fericire .Mi-am dat seama ca poti fi fericit si fara calculator ,si fara
telefon mobil , si fara televizor ,traind doar tu liber in natura .Dupa ce am
mancat , impreuna cu Ionut si Maria ne-am jucat in apa marii ,care parca
¸pentru mine¸ avea cele mai frumoase valuri.Tatal meu a umflat salteaua de
plaja si ne-am jucat pana cand soarele a apus aproape de tot.Din spusele
parintilor mei , bunicul era o adevarata carte de povesti pescaresti .Ceva il
apãsa greu pe suflet :draga lui plaja salbatica avea sa devina in curand o
plaja comerciala si era dezamagit ca se intampla acest lucru chiar spre
sfarsitul vietii lui iar el nu avea nici o putere sa se impotriveasca acestui
lucru.
Impreuna cu
Ionut si Maria ,m-am plimbat pe plaja si m-au dus intr-un loc unde valurile
marii adusesera foarte multi crabi .Nu mai vazusem niciodata asa ceva , decat
prin acvarii la Muzeul Marii sau la magazinul de peşti exoticị Erau
foarte multi , de toate marimile .Erau si foarte multe scoici de dimensiuni
maricele , se vedea ca piciorul omului nu prea trecuse prin acele locuri .
A FOST CEA MAI FRUMOASA ZI . Nu am sa uit
niciodata.As fi vrut sa schimb adrese de email cu cei doi ,dar nu stiau ce
este acest lucru .O sa ii port in suflet
iar ,anul viitor ¸o sa ii rog pe parinti sa ma mai aduca aici
,poate ii reintalnesc.
In ultima zi
,tatal meu a propus sa vizitam statiunea Neptun .Nu pot sa spun ca mi-a
placut foarte mult acolo , acest lucru l-am simtit si la parintii mei .Plaja
era plina de pietre.Am mancat ,ne-am urcat in masina ,iar tatal meu ne-a spus
ca el nu a fost niciodata in statiunea Olimp , care era langa Neptun.Ne-am
dus.La inceput mama nu prea a fost de accord sa ramanem dar totusi am intins
prosopul de plaja .Am intrat in apa , bineinteles impreuna cu tatal meu si
Salteaua ( am scris cu litera mare ,ca deja o consideram prietena mea) .Plaja
era de fapt un mic golfulet unde nu incapeau mai mult de zece cearceafuri .Pe
plaja mai erau cativa copii si bineinteles ca ne-am imprietenit instantaneu .Am
facut concurs de castele de nisip¸de inot , de scufundat in apa,
de salturi in apa de pe salteaua pe care o tinea tatal meu , care parca era si
el un copil din gasca noastra .Mama ,neavand ce sa faca ,si-a scos o carte si a
citit.Ne-am jucat pana la apusul soarelui .Trebuia sa plecam ,deoarece era
foarte tarziu .Cand strangeam lucrurile de pe plaja ,una din fetele cu care
m-am jucat,a venit la mine si mi-a spus ca si-ar dori sa pastram legatura ,avea
un nume pe care eu nu il mai auzisem :Blanca .Bineinteles ca am fost de acord,ne-am
schimbat adresele de email .De atunci vorbim pe mess in fiecare zi.
A sosit
si ultima zi , am plecat spre Constanta , unde am fost la cumparaturi .Seara am
plecat spre Buzau.Nu m-am simtit prea bine si am dormit in masina.Cand am ajuns
in Buzau,m-a trezit telefonul mamei care ii spunea bunicii mele ca am ajuns cu
bine acasa
( este un obicei pe care si mama si sora ei il pastreaza
dintotdeauna:oriunde ar pleca sau de oriunde ar veni o suna pe bunica, ca
ea sa stie ca totul este bine).
Cam acestea au fost aventurile din vacanta de vara .A
fost o vara minunata ,plina de peripetii
pe care nu le voi uita niciodata .
SFARSIT !
RALUCA ELENA CALITA
Postări
